Doina Vasile Alecsandri

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Doina Vasile Alecsandri

Mesaj  Andreea la data de Sam Oct 30, 2010 7:51 pm

Referat

Doina este o opera literara lirica în versuri, specifica folclorului românesc, în care se exprima o varietate de sentimente deosebit de puternice. Este o creatie cu un caracter anonim, autorul fiind necunoscut. S-a transmis din generatie în generatie, pe cale orala.

Scriitorii români au fost culegatori de folclor sau au preluat motive literare din creatia populara precum V. Alecsandri, M. Eminescu, M. Sadoveanu, Lucian Blaga si multi altii.

Printre creatiile populare culese de V. Alecsandri în culegerea "Poezii populare ale românilor" se numara si poezia "Doina".

Aceasta poarta ca titlu numele speciei folclorice pe care o reprezinta. Ea sintetizeaza trasaturile specifice acestei creatii amintind de: doina de dor, de haiducie, de jale. Alte doine sunt de catanie sau de înstrainare.

Doina apare personificata si poetul i se adreseaza în mod direct, ca unei fiinte dragi: "Doina, doina, cântic dulce." Repetitia "doina" si epitetul "dulce" sugereaza legatura afectiva dintre creatorul anonim si cântecul popular care îi înfrumuseteaza viata. Epitetul "dulce" sugereaza si functia doinei de a-i alina suferintele. Omul din popor se doreste mereu în preajma ei: "când te-aud, nu m-as mai duce!". Doina este "viers cu foc", adica exprima durerea profunda: "Doina, doina, viers cu foc, / Când rasuni eu stau în loc!"

Cântecul popular l-a însotit pe omul simplu permanent. Când "bate vântul de primavara", el cânta doina "pe-afara", "îngânându-se cu florile si privighetorile." Anotimpul primaverii i-a redat cântaretului optimismul, dorul libertatii. Dragostea de viata si speranta l-a sensibilizat în fata frumusetilor naturii. Verbul "a se îngâna" sugereaza armonia doinei si exprima dorinta de însotire cu celelalte elemente ale naturii.

Venirea iernii genereaza sentimentul singuratatii. Cântaretul cânta doina "închis în casa". Creatia spirituala îi mângâie existenta. Frumusetea primaverii este în antiteza cu "iarna viscoloasa", pe care plugarul o suporta greu, având o viata oropsita. Aceasta idee este sugerata de repetitia "zilele" din versurile : "De-mi mai mângâi zilele,/ Zilele si noptile". Verbul "a mângâia" are întelesul "de a alina" suferintele.

Haiducul traieste un sentiment de bucurie la revenirea primaverii. Codrul este spatiul securizant în care se întoarce.

Doina "de voinicie" este legata de sentimentul de încredere pe care natura îl insufla haiducului. Codrul îl apara de dusmani si de poteri.

Caderea frunzei vesteste venirea toamnei. Codrul nu-l mai poate ascunde si haiducul traieste un sentiment de jale. Supararea sa face continutul doinei de jale.

Ultimele patru versuri pun accentul pe legatura dintre plugar si creatia sa: "Doina zic, doina suspin / Tot cu doina ma mai tin /Doina cânt , doina soptesc,/ Tot cu doina vietuiesc". Verbele "zic", "suspin", "cânt", "soptesc" sunt sugestii ale actului creator. Verbele "ma tin", "vietuiesc" accentueaza permanenta doinei în viata omului. La fel si adverbul "tot".

Folosirea repetitiilor si a simetriilor, ca procedee de sintaxa poetica, releva simplitatea si naturaletea stilului.

Poezia are o muzicalitate deosebita realizata prin versificatie. Masura versurilor este de 7-8silabe si ritmul este trohaic. Rima versurilor este împerecheata.

Doina este o creatie specifica literaturii populare românesti, care impresioneaza prin frumusetea sa si sinceritatea omului din popor.

avatar
Andreea
Admin

Mesaje : 74
Data de înscriere : 28/10/2010
Varsta : 19
Localizare : iasi, romania

Vezi profilul utilizatorului http://scolar.wikiforum.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum