Poezii proprii

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Poezii proprii

Mesaj  Andreea la data de Joi Oct 28, 2010 9:30 pm

Daca aveti poezii care nu respecta cerintele de la concursuri, postati-le aici! Uite una de-a mea:

Privighetoarea

I-o pasăre foarte măiastră,
Nu zăboveşte la a omului fereastră,
Cântă minunat-
Har păsării cenuşii dat.
Dintr-o bucată de lut făcută,
Care până atunci era mută,
A iesit o pasare uimitoare,
Regina păsărilor cântătoare.
Şi-a luat zborul, uimimdu-i pe toti,
Cântând dulce, oricând, zile şi nopţi.
Aşa s-a născut privighetoarea
Care, cu cântecele sale, trezeşte mirarea.

avatar
Andreea
Admin

Mesaje : 74
Data de înscriere : 28/10/2010
Varsta : 19
Localizare : iasi, romania

Vezi profilul utilizatorului http://scolar.wikiforum.ro

Sus In jos

Re: Poezii proprii

Mesaj  Mario la data de Mar Iun 07, 2011 8:13 pm

zapada cade … iar si iar …
ajung sa chem din nou …
lupii la altar …
ajung sa te iubesc ..
dar nu din nou …
ajung sa cersesc …
un cuvant …
poate prea mult ..
ajung sa fumez …
ceea ce tu n-ai stiut vreodata
ajung sa mor …
dar asta ai stiut de prima data …
acum inteleg unde-ai vrut s-ajung …
caci timpul lasat ragaz …
a fost pentru cosciug …
zapada sa cada … iar si iar …
o cana, 7 zile … si ceva prea rar
o lacrima dintr-un suspin …
o cana dintr-o sticla de vin …
o gluma proasta, dar facuta bine …
eu, zambesc … trecand prin tine …
imi e bine, si-mi place sa te mint …
iti e rau dar iti place sa ma minti …
si sa las tigarea sa se stinga
in cumplite amoruri cubiste …
e ca si cum mi-as lua viata …
dansand in valsuri triste …
nenorocitul nu-ti cere ..
ce-ti cerea candva …
e prea dependent …
de doza ta …
nu pleaca nu vine nu fuge
caci nu poate …
sta privind zapada …
tarandu-se pe coate …
si se prinde de orice lucru
ce-l poate face sa zambeasca ..
s-ar prinde si de ea ..
daca ar face-o sa-l iubeasca …
e mult prea trist
in minunat decor ..
mi-e mult prea rau …
ca sa-mi permit sa mor …
si mai avem …
mai avem …
rezolvarea-i un cutit ..
cu lama de fier …
ruginit .. trecut prin alte maini …
caci calvarul asta-l impart cu ceilalti
Caini …
care simt, care iubesc …
care nu cersesc nimic
Care tac si-ndura …
scriind versuri pe plic
sunt cuvinte care dor
si sunt prea putine ce nu …
am fost prea bun cu tine …
poate ca ai fost si tu …
imi vine sa zbier …
sa te uit … si sa privesc departe ..
dar cum stiind ca doare pe cineva …
in noapte ..
n-am cum …
caci as vrea sa plec acum …
sa merit ce merit
sa meriti ce meriti ..
sa nu mai fim asa …
eu sa am iubire …
ea sa nu o vrea …
si prea mult acum cand incerc sa nu te plang
si rog acea masina sa ma izbeasca de-acel stalp …
te rog sa citesti …
printre cuvintele fugare …
si sa nu plangi ..
caci tot pe mine ma doare mai tare ..
nu-mi lua si-acest ultim colt ..
in care pot sa plang
cat plang toti la un loc ..
in care pot sa-ti spun ..
ce n-ai ascultat vreodata …
in care pot sa fiu …
ce n-am fost niciodata …
un fugar ……
un fugar …..
sunt singurul ce fuge …
de ce-mi doream sa am …
incep sa ma ascund ..
pana si de nopti …
si stau aici … pe scaun …
simtind cat pentru toti …
chiar daca .. uneori …
te caut cu o vorba buna ..
ma alungi …
iar eu fug … ca un fraier ..
stiindu-te stapana …
si tac in continuare ..
urmand alte siroaie ..
desi visez … visez visul cel mare ..
in care am sa-ti plang ..
in brate de bucurie ca un copil ..
stiind ca tot ce a trecut …
a fost ca o sticla de vin …
una veche si prea aspra …
ce m-a inchis ..
in acest cub de gheata …
unde …
mi se interzice sa rad
sa simt
sa iubesc ..
decat pe altcineva ..
nu pe cea careia-i cant acest vers …
si e greu … dar mai avem ..
mai avem ..
si chiar de simt prea mult …
dup-atata timp … iti cer ..
sa ma lasi sa mor …
in ..
acest minunat decor ..
mi-e mult prea greu dar uneori e bine ..
caci nu-mi interzice nimeni
sa ma gandesc la tine..
si chiar de cu o arma voi fi nevoit
sa uit tot ce-am crezut …
sa inteleg c-a fost nimic …
am sa stau ferice privind ca la o tinta ..
in situatia viceversa
cu glontul urmarindu-mi tampla …
am sa stau … caci nu-mi mai este teama de nimic
simt acest cutremur …
il simt si in rastimp …
caci singurul ce mi te-aduce langa mine
este gandul ca nu pleaca .. nici nu vine ..
ramane cu mine lang-abisul sinistru
cu tacerea viselor…
cu dragostea nebunilor …
si cu deliru-ti maiastru …
dar .. mai avem …
mai avem …
si-ti scriu din subteran ..
din strafundul inimii
si al durerii noastre …
aruncandu-ti peste ochi ..
doar valuri albastre …
nu mi te doresc pentru a-mi fi un zid …
stiind ca nimic nu este pentru c-asa a fost menit …
mi te vreau caci m-am regasit …
intr-un suflet tanar …
dar matur de-atata timp …
dar salasluiesc … sunt un biet prost …
si plang si stiu ca-s fara rost …
si chiar de m-ai ierta azi sau … intr-o zi…
ca te-am iubit, te iubesc, te voi iubii …
ar fi pentru mine ca o evadare …
as rupe gratiile, barierele si tot ce-mi sta in cale …
sa nu te fac vreodata sa ma simti pierdut ..
sa te iubesc cum nimeni n-a putut …
dar ma sinucizi in tacerea-ti frumoasa …
caci n-ai vrea sa plec … dar nici sa stau acasa ..
ma poti mutila intocmai cum doresti …
imi poti spune te iubesc … chiar de nu ma iubesti …
imi poti taia si carnea .. inainte ca sa pleci …
imi poti scoate si ochii … doar ca sa nu te vezi ..
dar nu ma ruga sa plec asa …
ca un ultim ne-om …
caci simt … si te iubesc …
te iubesc enorm …


Poezie realizata de : Enus Mario , Caracal , CNIA
CLS A V-A A

Mentionez ca am fost premiat pentru aceasta creatie Smile

Mario

Mesaje : 4
Data de înscriere : 07/06/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum